28 iulie este data la care, în anul 1906, a apărut prima ”Salvare” din Bucureşti, la iniţiativa profesorului Nicolae Minovici. ”Societatea de Salvare din Bucureşti”, aşa cum se numea la momentul înfiinţării, îşi desfăşura activitatea sub deviza ”Totdeauna şi tuturor, gata pentru ajutor!”, fiind sub directa îndrumare a profesorului dr. Minovici. Primul echipaj era format din vizitiu şi sergent de oraş, care utilizau o trăsură trasă de cai, având drept sediu o clădire veche situată pe cheiul Dâmboviţei. În 1907, dr. Minovici a început pregătirea practică în salvare a studenţilor din anii terminali ai Facultăţii de Medicină, astfel că, în 1908, echipajul ambulanţei era format din medici interni şi sanitari. Începând din 1907, Salvarea funcţionează regulat, România devenind, astfel, al treilea stat din Europa, după Olanda şi Austria, cu un astfel de serviciu. În 1912, au fost aduse în Bucureşti, de la Paris, primele ambulanţe de tip auto. În anul 1931, profesorul Nicolae Minovici a teoretizat, pentru prima dată în lume, ''împingerea actului medical calificat la locul accidentului''.

Pana in anul 1996 Salvarea functiona ca sectie distincta a Spitalului judetean Satu Mare, dupa care devine unitate sanitara de importanță strategică, cu personalitate juridică, funcționând în subordinea directă a Ministerului Sănătății și sub coordonarea operativă a Departamentului pentru Situații de Urgență. Din 1996 pana in present Serviciul Judetean De Ambulanta al judetului Satu Mare s-a dezvoltat permanent din punct de vedere al dotarii cu ambulante si aparatura medicala cat si din punct de vedere al calitatii asistentei medicale de urgent acordate.

Sa ne amintim:

• Una dintre cele mai vechi atestări documentare privitor la compasiunea umana implicata activ, în alinarea suferinței aproapelui,o găsim în parabola bunului samaritean din Noul Testament. În spiritul acelorași înalte valori morale, pragmatici romanii vor declama mai tarziu laconic:  “Hostes in pugna, dum vulnerati fratres” (dusmani în luptă, răniți suntem frați)”
• 400 d.Ch– apar primele instituții specializate, apărute ca o necesitate în caz de război. Sunt amintite de Herodot și Homer în scrierile lor. Însă instituții bine definite pentru ajutorarea sanitară curentă apar pe timp de pace abea după această perioadă.
• 600 d.Ch.– sub domnia împăratului bizantin Mauricius, apar primii brancardieri recompensați bănește pentru activitatea prestată.
• Mult mai târziu, în țările alpine, călugării iezuiți întreprind o importantă operă samariteană, riscând pedepse aspre în cazurile înnecaților și sinucigașilor.
• 1776– în orașul Amsterdam, important centru comercial și financiar, ia ființă prima “Societate de Salvare”,
• 1881– se înființează prima statie de salvare, la Viena, drept urmare a catastrofei provocate de izbucnirea unui incendiu mistuitor în clădirea Teatrului Ring din capitala monarhiei.
• 1886– la Timisoara se constituie prima societate de salvare voluntară, orasul de pe Bega devenind de fapt prima urbe provinciala care se putea mândri cu o astfel de instituție, specializata in ajutorarea si transportul suferinzilor si bolnavilor. La inițiativa lui Georg Neumann, directorul Primei Case de Păstrare din Timișoara, ale comercianților Alexander Kohn si Karl Rosenstein, la 2 decembrie 1886 au fost puse bazele Societatii “Salvarea”.
• 1887 – Societatea ”Salvarea” din Timișoara îsi procura 3 bărci și mai multe prăjini, pe care amplasează in locurile cele mai periculoase si primejdioase
• 1890– Ministerul de Interne a aprobat statutele societății, instituția a primit o subvenție anuală din partea Primăriei, pentru achiziționarea uneltelor si mijloacelor de transport necesare.
• 1890, – Salvarea din Timișoara a reușit să achiziționeze 3 trăsuri, după modelul vienez. La cumpăna secolelor al XIX-lea si XX-lea în locurile publice unde se aduna multă lume – târguri, spectacole de teatru și de circ etc., prezența celor de la “Salvare” era obligatorie.
• 28 iulie 1906, profesorului dr.Nicolae Minovici a pus bazele „Societatea de Salvare din București”. Sub deviza “Totdeauna si tuturor, gata pentru ajutor !”, sub directa îndrumare a dr.Minovici, și-a început activitatea primul echipaj, format din vizitiu și sergent de oraș, utilizând o trăsură trasă de cai, având drept sediu o clădire veche situate pe cheiul Dâmboviței.
• 1907, prof.dr.Minovici a solicitat si pus in aplicare pregătirea practică în salvare a studenților din anii terminali ai Facultății de Medicina. Salvarea funcționează regulat, România devenind al treilea stat din Europa, dupa Olanda și Austria, cu un serviciu de acest fel.
• 1908– Echipajul ambulantei este format din medici interni si sanitari putând fi apelat, contra cost, la un număr de telefon propriu:31333.
• 1912 – primele ambulante de tip auto sunt aduse in București, direct de la Paris, acesta fiind un moment marcant in istoria salvării.
• 1913– se centralizează toate posturile de salvare de pe teritoriul orașului . Postul central  funcționa într-o clădire modesta de pe strada Grigorescu nr. 2. Primăria orasului Timișoara donează “Salvarii” două automobile sanitare, marca “Lloyd” si “Daimler”.
• În această perioadă, în marile orașe (Viena, Frankfurt, Amsterdam etc.) au loc congrese de salvare, unde se începe introducerea standardelor de lucru.
• 1916 – o parte a ambulantei părăsește Bucureștiul îndreptându-se spre Iasi, unde medicii de pe ambulanta au organizat si combătut epidemia de tifos care s-a abătut asupra tarii noastre.
• 1924– Direcția Generala a Postelor aproba gratuitatea convorbirilor telefonice către salvare in România;
• 1931– profesorul Nicolae Minovici teoretizează pentru prima oara in lume “împingerea actului medical calificat la locul accidentului.”
• 1943 – în localul salvării din București se înființează Spitalul de Urgenta. Apare astfel primul sistem integrat de asistenta medicala de urgenta : Salvarea si Spitalul de Urgenta
• 1948– are loc naționalizarea, din societate de salvare devine Stația de Salvare a Municipiului București
• 1956 – apare pentru prima oara programul ordonat pe echipe si ture de 12 ore, înlocuind liberul arbitru in modul de efectuare a numărului de ore munca lunar; apare primul număr scurt de apel pentru urgențe ”06”;
• 1981 – în București s-a introdus o centrala telefonica semiautomata cu 40 de circuite directe, legate la principalele unități sanitare si la organele de sprijin ale activității (apărarea civila, primărie, politie, pompieri, etc.).
• 1989 – se înființează Stația de Calcul a Serviciului de Ambulanță al Municipiului București si se dotează cu un calculator Independent 102 F; se încheie un contract, intre SAMB şi ITC, pentru realizarea unui sistem informatic de automatizare a activității Dispeceratului SAMB.
• 1992– are loc înființarea în cadrul Serviciului de Ambulanță al Municipiului București, a primei Școli de Ambulantieri si Operatori Registratori de Urgentă din România;
• 1995– prin  HGR nr.174/1995 se înființează Serviciile Județene de Ambulanta si Serviciul de Ambulanta al municipiului București, unitati cu personalitate juridica, cu organigrama proprie, aflate in subordinea Ministerului Sănătății Publice, prin Directiile Județene de Sănătate Publica. Noile structuri județene au în componență o Stație Centrală în reședința de județ și mai multe substații, în funcție de necesități. Accesarea serviciilor de urgență se realiza cu ajutorul numărului de apel gratuit ”961”.

Înființarea serviciilor de ambulanță județene, la nivel național, a fost doar primul pas, acesta fiind urmat de măsuri, menite a dezvolta continuu și de a alinia acest sistem la standardele internaționale:

• 2001 – începe dotarea cu ambulante moderne, echipate, tip. A.R.T.I.si A.U.R. printr-un program al Băncii Mondiale
• 2003 – 2005 – în România este introdus la nivel național sistemul de apel unic de urgență 112, care a făcut posibilă interconectarea tuturor tipurilor de agenții de intervenție (ambulanță, pompieri, poliție, jandarmi etc.);
• 2006 – 2007– începe trecerea la sistemul integrat care există în ziua de azi:
• a fost elaborată legislația specifică primară (Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății) și legislația subsecventă acesteia (ordine de ministru ce reglementează activitatea specifică de urgență și transport sanitar);
• a fost standardizată componența echipajelor de intervenție în presiptal;
• au fost elaborate standarde privind competențele profesionale ale membrilor echipajelor;
• au fost standardizate autosanitarele și echipamentele medicale specifice din dotarea acestora (standardul CEN 1789:2007): tip C (C1 si C2), tip B (B1 si B2), tip A (A1 si A2) și ACD
• a fost demarat un program multianual de reînnoire a parcului de auto, fiind achiziționate de Ministerul Sănătății autosanitare noi, marca Mercedes, Volkswagen, Fiat și Ford.
• 2010 – se constituie primul Serviciu de Ambulanţă Metropolitan București-Ilfov, prin fuzionarea şi reorganizarea S.A.M.B., S.A.J. Ilfov şi a Stației Centrale de Transport Sanitar si Ambulanta Aeriana Medical a Ministerului Sănătății;
• 2012– începe înființarea la nivel național a dispeceratelor integrate ISU-SAJ și demararea managementului integrat al situațiilor de urgență. (în Bistrița-Năsăud aceasta este funcțională cu data de 01.07.2012, în incinta ISU-BN)
• 2013 – serviciile de ambulanță județene trec în subordinea directă a Ministerului Sănătății, fiind declarate unitîăți strategice, verigi ale sistemului integrat public de urgență;
• 2014– serviciile de ambulanță intră în coordonarea operativă a Departamentului pentru Situații de Urgență.

Manageri ai Serviciului de Ambulanta Satu Mare de la infiintare ca unitate sanitara cu personalitate juridica pana in present:

1996-2015

Dr. Pataki Francisc

2015-2018

Ec. Opris Gabriela

2018-2019

Dr. Notarius Gabriela

2019-